De ce ne facem să suferim unul pe celălalt după despărţire?
Şi da, nimeni nu s-a despărţit de prea mult bine, fericire, respect, susţinere, încredere sau înţelegere. Dar tu m-ai surprins într-un mod otrăvitor atunci când amândoi am spus stop, în ceea ce priveşte continuarea iubirii care cândva era de o puritate ce atingea cerul.
Cel puţin odată în viaţă, vine o vreme când pragul suferinţei sentimentale atinge cote maxime, moment în care speri că persoana în braţele căruia te aflai nu o sa îndraznească nici măcar puţin să-ţi tulbure iubirea pe care ai avut-o şi să deschidă uşa cuptorului pentru a arunca tot ce ai construit, în vâlvătaia focului năucitor, menit să ardă tot ce era cândva de nedistrus, puternic şi promiţător. Păcat, trebuia să laşi nepătat ceea ce amândoi am trăit şi construit.
De ce să împroşcăm cu noroi amintirile construite cu atâta trudă? Pentru că da, să menţii o relaţie plină cu iubire şi tot pachetul fericirii, nu-i uşor. Nu ştiu dacă înţelegi ce vreau să spun, dar ştii de câte ori am spalat vasele, de câte ori nu ţi-am călcat cămăşile şi de câte ori am atins limita cardului de cumpăraturi. În alta ordine de idei, fericirea mea supremă era să mă trezesc dimineaţă de dimineaţă în braţele tale şi să văd cel mai frumos zâmbet, al tău.
Nu ajunge o viaţă pentru a cunoaşte un om. Când crezi că ai înţeles cum este, cade o mască şi gaseşti alta dedesubt. De ce ne facem să suferim unul pe celălalt după despărţire? Lasă nepătate amintirile construite cu iubirea pe care, acum nu o mai avem unul pentru celălalt.
Comments
Related posts:
Povestea unui cuplu care niciodata nu o sa se desparta!
Intre obsesie si iubire! El: “ Esti perna sufletului meu”! Ea: “ mi-ai acoperit inima cu spini”
Mi-ai dat o raceala care nu-mi trece nici macar cu antibiotice. Ai suflat cuvinte reci, dorind sa ma ingheti
Atunci când lacrimile au devenit un accesoriu pe chipul tau, ai devenit mai puternică decât ai fost vreodată
